Sufletul meu e închis pentru curãtenie si renovare. Nu intrati si nu insistati!

Astãzi am tras obloanele peste sufletul meu si am hotãrât sã reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fãrã voia mea. Vreau sã curãt de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rãmase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia asa cum te joci de-a v-ati ascunselea. S-au strâns grãmãjoare si parcã au început sã degaje un miros neplãcut. Mi-am spus cã este imperios necesar sã dezinfectez si peretii de dezamãgire, de regrete, de durere.
Lacrimile mi-au curs pânã în suflet uneori, asa cã trebuie sã sterg bine si ferestrele. Sunt pline de dâre albicioase care par destul de greu de curãtat.
Da, de astãzi sufletul meu e închis pentru curãtenie si renovare. Nu intrati si nu insistati!

E vremea curãteniei, oameni buni! Nu pentru cã e primãvarã, ci pentru cã sufletul are nevoie de liniste. Sufletul e o casã pe care trebuie sã o mentii curatã, aerisitã, parfumatã. Apoi, dupã ce ai fãcut curãtenia necesarã, trebuie sã reorganizezi, sã redecorezi. Pentru cã vezi tu, uneori, curãtând si aruncând ce nu-ti mai foloseste încãperea rãmâne tot mai goalã. Asadar va trebui sã agãti pe perete un tablou-douã de sperantã, pe jos sã asezi un covor de gânduri bune, la fereastrã sã pui o perdea de credintã, iar pe mãsuta din mijlocul încãperii sã pui un cosulet de prietenie. Bun. Acum nu mai rãmâne decât sã luminezi întreaga încãpere cu iubire.

—————————————————————————————————–

M-am lepãdat de regretele care îmi mãcinau putin câte putin sufletul. Si m-am lepãdat s de oamenii care au încoltit în inima mea îndoiala, nesiguranta si dezamãgirea nu ca de o hainã veche cum probabil au crezut ei, ci ca de coaja unei rãni care a copt prea mult timp. Era firesc, necesar.
Mi-am gãsit cu greu linistea. Zilele mi-au fost agitate, iar noptile zbuciumul sufletesc a lãsat câte o amprentã de fiecare datã.

Cred cã am învãtat, în sfârsit, sã las totul în urmã. Tot ce mi-a stirbit încrederea în mine si în oameni, tot ce m-a tras în jos pe mine ca om, tot ce n-am reusit, tot ce am gresit si n-am mai putut sã repar, tot ce m-a fãcut sã mã simt singurã, tristã si descurajatã.
Am înteles dupã atâta amar de vreme cã cele care mã tineau în loc sau mã fãceau sã dau înapoi erau de fapt propriile regrete, propriile bãtãlii pierdute.

Astãzi stiu cã ce am pierdut pierdut rãmâne si cã momentele în care m-am rãtãcit printre propriile greseli, alergând mereu într-un trecut în care credeam cã am fost fericitã au avut ca scop regãsirea unui eu mai puternic, mai matur, mai rational.
Astãzi sunt împãcatã cu ceea ce sunt si cu ceea ce am. Sunt împãcatã cu mine pentru cã m-am lepãdat de regrete. De toate acele regrete de plumb.

————————————————

Curãtenia e gata, iar casa a devenit din nou spatioasã si primitoare. Acum miroase si frumos. Simtiti?
Sufletul curat miroase a tei.